
Politica… Îmi aminteşte de un film în care o femeie dintr-o comunitate mică devenise o prostituată acceptată social. Soţiile preferau ca soţii lor să meargă la ea şi nu la amante, bărbaţii erau încântaţi de această variantă şi toate păreau aşezate. Până când, nu mai ştiu din ce motiv, a izbucnit un scandal. Cineva a făcut dezvăluiri în public şi atunci toată comunitatea locală s-a revoltat împotriva ei. “N-am ştiut că e curvă.” spuneau cei care abia coborâseră din patul ei. La fiecare colţ de stradă au apărut lupii moralişti…
Această versatilitate a atitudinilor e, cred eu, extrem de periculoasă. Când am scris un articol în care am fost împotriva confiscării postbelice de către PNL a reuşitei deschiderii spitalului mi s-a reproşat că nu am dreptul să-mi exprim pe blog ori pe facebook o opinie cu tangente politice. Aceeaşi persoană, însă, mi-a dat “like” atunci când am reacţionat faţă de PDL.
Ştiţi pe ce se bazează cea mai veche dintre meseriile oamenilor publici? Pe privirea noastră mic perversă, pe oportunismul şi pe ignoranţa dovedite. Nici acum nu recunoaştem jertfele din închisorile comuniste. De ce? Pentru că suntem laşi, neştiutori, mici bişniţari, ori pentru că încă avem nostalgia lanţului.
Da... Se apropie alegerile şi tare mult îmi doresc o schimbare, dar cred că schimbarea vine din ceea ce noi le cerem politicienilor, nu din gogoşile lor reîncălzite. Să avem pretenţii de la ei, să-i punem în dificultate când ne mint, să-i facem să simtă că existăm, să ne iubim comunitatea şi ţara cu tupeu!