Să fiti fericiti!

Colind din vremuri de jertfă

Am fost din nou în vizită la Mănăstirea „Râpa Robilor" de la Aiud. Părintele Augustin ne-a primit cu smerenie si ne-a vorbit cu evlavie si cu întelepciune. Acolo, într-un loc al absurdului din vremea comunistă, simti că totul are un sens. Părintele Iustin Pârvu mărturisea despre acel loc: “Mi-e si frică să calc cu picioarele pe acest pământ, pentru că este plin de Sfinte Moaste.” Mergând spre Aiud, am început să citesc „Reeducarea de la Aiud", de Demostene Andronescu. O carte impresionantă, după care nu mai poti fi acelasi. Apoi, nu m-am mai putut opri. „Întoarcerea la Hristos", de Ioan Ianolide, priveste acelasi fenomen dintr-o perspectivă mai duhovnicească. Ceea ce mi s-a părut ciudat a fost că am primit în dar, când mai aveam putin de citit din Ioan Ianolide, cartea „Comori din flăcări", de Bill Desloge, despre viata crestinilor în închisorile comuniste.

Uneori, apare întrebarea: „De ce s-au străduit oamenii aceia să reziste atât?" Unii dintre ei puteau să renunte la luptă, să se lepede de tot ce aveau mai sfânt si să iasă din închisoare. Au preferat să lupte până la ultima picătură de rezistentă duhovnicească. De ce? Dumnezeu i-ar fi iertat, asa cum l-a iertat pe Sfântul Petru, asa cum ne iartă pe noi, cei slabi. Ei bine, cred că acesti oameni au păstrat demnitatea românească, tăria crestină, esenta si scopul vietii. Dacă ne-am întoarce privirile inimii spre jertfa lor, poate ne-am regăsi miezul fiintei.

O cafea în seara de Ajun

O cafea, un ceai si o vorbă din suflet, în Ajun si în toate zilele si serile ce vor urma... În seara aceasta, în care toti suntem mai copii, să ne bucurăm, dragi prieteni! S-a născut Iisus!

Mai poate exista onoare în politică?

Lucrez într-un domeniu în care cea mai mică abatere de la normă este sanctionată, desi legile sunt aproximative si seamănă mai mult cu niste obiective decât cu o structură osoasă, fermă, dar si mobilă în acelasi timp. În general, la popoarele latine am observat această tendintă de a legifera obiective si nu realităti. Cu alte cuvinte, oamenii au scris legi netinând cont de ceea ce există, ci de ceea ce si-ar dori să fie, încercând să miste sistemul. Nu ar fi rău, dar legile trebuie respectate acum si aici, nu doar într-un viitor vag.

Chiar si în aceste conditii, o încălcare a unei litere din lege este speculată si omul se pregăteste să plătească. Ei bine, se pare că nu la fel este la vârful politicii. Mă uit si nu-mi vine să cred. Unde este onoarea bărbatului de stat, unde este demnitatea omului politic? După actuala presedintie, nu mai cred în onoarea omului politic, iar despre presedinte...

Am văzut zilele trecute un filmulet în care apărea Regele Mihai. Câtă distinctie a Majestătii Sale, cât respect al oamenilor fată de Rege! Mă întreb: după atâta golăneală, după ce am fost atât de mintiti, după ce am auzit de mii de ori din partea oamenilor politici că anumite promisiuni pe care le-au făcut nu trebuie luate în seamă, că doar erau făcute în campania electorală, după toată această mistocăreală politică, mai avem puterea să revenim la valori, la credintă, la onoare? Mai putem, oare?