luni, 27 februarie 2012

Zăpezile regale si-un fir de dor

Nu vreau nimic s-aud,
nu vreau nimic să spun…
Lasati doar tăcerea
să se astearnă-ntre noi,
ca o zăpadă a mieilor!
Se va topi în curând
si cuvintele-pietricele,
ori cuvintele-bolovani…
ne vor durea din nou
când desculti vom păsi. 
Până atunci, însă,
zăpada tăcerii
domneste…
regal.

Si, totusi...
mi-e dor
de-un cuvânt
sau chiar
de două... :)

sâmbătă, 25 februarie 2012

Mângâiere-n colt de Rai

Prin Rai alergam...
Înainte de vremi
Eu, tu si dragii nostri toti,
Prezenti si viitori.
Pe rând am coborât...
Nestiind cum,
Nestiind de ce...
Crescut-am
În veselii si plângeri,
Făcut-am
Zidiri si gropi,
Căzut-am
Si ne-am ridicat,
Din julituri
Si traume
Găsit-am sensul.
Am rănit si am mângâiat,
Dar...nicicând
Iubirea
Nu ne-a părăsit.
Din colț de Rai,
Furat de fiecare
Cu a Domnului voie,
Căci...
În înțelepciunea Lui
Dor a vrut să ne fie
De-a Raiului dulceată.
Și-al nostru colț
Se umple-ncet,
Se rotunjeste
Cu aceeasi iubire
Dintotdeauna.
Ce dor îmi e
Să alergăm prin Rai!
Îti amintesti?
Până atunci,
De acum si...mereu,
Iubi-vom
Unind colturi
Ascutite
De Rai.