Privesc...
În miez de toamnă...
Iată!
Fereastra pădurii...
Căprioare-n fir de apă,
Printr-o tainică reflexie,
Se-mpletesc cu lin-verzuiul
Coborât într-o poveste
Lăsând frunze ruginii.Lac de munte,
Apă vie...
Pe un mal îmi las aleanul
Si privesc în profunzimea-i.
Fascinat...
Din zi spre seară
Îi visez nemărginirea...
Adormind, astept o pleoapă
Să se-astearnă
Peste luciul
Cel de lac.Cuibărit...
Privesc
În taina
Și trimit..
O sărutare...
Spre cortina
Ce deschide Lume nouă...
Si adâncă frumusete
Ne dezvaluie...
Complice.
Pentru ca...
În prag de seară
Misterul să se-afunde
În adâncuri nestiute
Neauzite, nevăzute...Dimineti înveselite...
Si obloane redeschise
Redau lacului culoareIar...pădurii-ntregi
Savoare.
Foarte frumos! Felicitări!
RăspundețiȘtergere