sâmbătă, 10 decembrie 2011

Rouă-mpletită

E o dimineată încă friguroasă... Soarele a răsărit si pe crenguta copăcelului din grădină o picătură coboară lin... E zâmbitoare acum si reflexii aurii răspândeste spre lume... Cine mai stie că astă noapte lacrimă a fost si, prelingându-se, a înghetat? Câte dureri, oare, evadate sunt azi si câte ofuri rostogoleste cu ea? Veselă e-n raze precum clinchetul copilului ce-si vede mama, precum surâsul iubirii în colt de buze, ori râsul sănătos al bunicului...

Nu stiu cum făcut-a, Mosul, că-mi aduse rămurica din grădină. Pesemne că n-am fost cuminte, ori stie el câte mărgăritare împletite sunt în jurul ei, abia asteptând să coboare spre zori însetate... O nouă seară va veni si noi dimineti vor împleti dezghetate lacrimi pe obrajii lumii... De ce nu le-am culege si-n zâmbete să le mutăm?

Un comentariu:

  1. Dimineti cu ferestre deschise , cu soare si ganduri senine....cu zambete si multa lumina!

    RăspundețiȘtergere