Zilele trecute, mergând să mai cumpăr câte ceva, am intrat într-un magazin din orăselul în care locuiesc. În fata mea, o bătrânică îsi povestea necazul unei alte doamne de vârsta dumneaei, care venise să-i tină de urât vânzătoarei. Avusese două operatii consecutive si urma o a treia. Un val de compasiune s-a revărsat din partea celei căreia i s-a confesat si, mângâiată astfel, bătrânica noastră a plecat spre casă, parcă mai putin aplecată de griji. Nu a închis, însă, bine usa magazinului, că robinetul cu compasiune s-a închis si fosta ei interlocutoare a rostit cu voce tare: "A bătut-o Dumnezeu. Păi stiti voi ce a făcut ea la viata ei?" Si a început o poveste care părea a fi lungă, asa că m-am grăbit să plec, mai ales că, după o clipă de perplexitate, atât eu cât si vânzătoarea am izbucnit în râs si păream un pic complici la bârfa care se anunta.
Ce o fi făcut la viata ei doamna respectivă, nu stiu. Dumnezeu să-i dea sănătate! Vorbele spuse în spatele dumneaei se vor risipi... Doar satisfactia noastră de a bârfi ne însoteste peste tot si rămâne peste generatii, sugrumând compasiunea, grija fată de om si sinceritatea propriilor demersuri.
Da, sunt străvechi, şi bârfa şi satisfacţia ce-o aduce. Compasiunea, bunătatea şi sinceritatea sunt nişte biete surori zdrenţuite în acest context, ba chiar privite cu suspiciune şi dispreţ de aşa-zişii stâlpi ai societăţii, mai mari sau mai mici. Iar la capitolul proverbe, neamul nostru e maestru şi zice mereu că gura lumii o astupă doar pământul... Brrr...
RăspundețiȘtergereSubscriu!"satisfactiile" cum le numesti au inceput sa ne roada pe multi!
RăspundețiȘtergere