Te strecori,
fior ascutit,
cu gheara-ti de foc
urcând
dureros,
vertebră cu vertebră...
într-o cursă nebună
si te prelingi apoi
alunecându-mă
trist,
picătură amară,
în adânca fântână...
a dezamăgirii.
Evaporându-mă...
urca-voi iar
împletind sperante
nedesertate.
Superba...de mult nu am mai citit ceva atat de frumos. Felicitari!
RăspundețiȘtergere