Spectator la "Târfă de lux"

Un act de cultură miscă, tulbură, te duce aproape de miezul gândului împletit cu simtirea cea mai pură...

Am aflat despre "Târfă de lux" pe facebook. Citeam postări care făceau reclamă spectacolului, încă de când era doar în stadiul de repetitii. La început, mi-a atras atentia pentru că o mai văzusem pe Dorina la televizor. Apoi mi-a plăcut să văd cât suflet puneau actorii în realizarea acestuia. Dorinta de a-l vedea a crescut si a început să mi se pară nefiresc să nu particip la eveniment. Mă încurca, însă, ceva. Eram obisnuit să merg la spectacole la care poate merge si fiul meu. El are 13 ani. Titlul...hmmm... Da, stiu...eticheta. Îmi imaginam cum ar fi sunat dacă diriginta lui l-ar fi întrebat la ce piesă de teatru a fost...

Ei bine, a venit ziua spectacolului... A fost ciudat să merg singur, fără ai mei. M-am simtit ca un adolescent întârziat, dar am trecut peste asta, doar ca să fiu acolo.

Povestea fetei care a fost abuzată, crescută în promiscuitate, cu iluziile ei autoadministrate, cu visurile si cu trăirile ei, cu nevoia de sigurantă... Frivolitatea si tristetea... Seductia ca mijloc de supravietuire... Iubirea si teama... Lupta pentru a iesi din carapacea durerii si frica de a se ridica altfel decât într-un vis frumos... Fascinantă lecţie de viaţă...

Cineva mi-a spus ca e vorba despre superficialitatea bărbatului, a celui care vede doar sex sau propria mărire într-o relaţie, altcineva i-a replicat că, de fapt, e vorba despre superficialitatea femeii, care, între un macho şi un om aşezat, între unul care profită de ea şi unul care vrea sa o ajute...îl alege mereu pe primul, care, între vis şi realitate, alege sa fie bovarică... Cred, însă, ca a fost, cu adevarat, o poveste despre superficialitate si ipocrizie, despre destin si iubire, despre viaţa, despre...noi.

Obsesia ei de a se îndrăgosti de un om care ştie să taie lemne, care ştie să facă focul, este cea care m-a urmărit cel mai mult... Pentru mine, a fost cheia povestii. Mi-o imaginam...copilă fiind şi tremurând de frig, privindu-l peste gard pe vecinul care tăia lemne... Un astfel de om trebuia sa fi fost un erou... Omul care aducea caldura in familie...

Da, suntem cu adevarat superficiali... Vedem si judecam omul dupa aparente...fara sa ne facem timp si fara sa ne sinchisim sa-l cunoastem. In jurul nostru se petrec drame pentru care ne grabim sa atribuim cate o vina, daca se poate, chiar celor care sufera cel mai mult.

As mai fi avut multe de scris despre ceea ce am trait in timpul piesei si dupa aceea, dar mai las si pentru comentarii...

Un spectacol fascinant, care nu te lasa sa lenevesti, din care fiecare isi ia propria portie de viata...