Într-un colt de lume...
îmi sorb...
încet...
cafeaua
măcinată
de gânduri
nerostite...
Tăciunele lichid
ba dulce,
ba amar,
cu gust de vatră veche
si-aromă de poveste
e-un chicot aburind
în cana cea de lut...
Si câte gânduri vin,
si câte vorbe curg...
pe buză de cană,
pe raza din zori,
pe ramuri de-amurg!
Împărtăsind în tihnă
magicul lichid
ce-aproape este omul,
ce-ndepărtate griji!
ce frumoasa e!!! ce frumos iti asterni gandurile aici, in fata mea...
RăspundețiȘtergereRolul meu e să astern... Cine vrea...culege. :)
RăspundețiȘtergere