Andrei Plesu scria în august, 1969: "Câte unul, după ce că e plin de defecte, mai are si personalitate!" Doamne, câti nu suntem plini de defecte? Mă gândeam, însă, la "a avea personalitate". Se foloseste foarte des această expresie. Când cineva e căpos, guraliv, agresiv chiar, obisnuim să spunem că are personalitate. De ce, oare? Doar pentru că aceasta e accentuată? Hmmm... E doar un pas spre patologic.Când un copilas e încăpătânat si răsfătat, devenind un mic tiran al familiei, spunem că are personalitate. Un alt păcat al eufemismelor.
Da', chiar... Avea dreptate Plesu! Impertinenta e năvalnică adeseori, iar bunul simt e asezat, domol... Valul ei, însă, trece, stânca rămâne... În tăcere...
Ce să comentez şi să nu fie truism?
RăspundețiȘtergere:)
Că să-l contrazic pe Paler, nu-mi permit. Iar pe tine n-am de ce, fiindcă şi eu am aceeaşi părere.
Deci... DA!
:)
Da, este plin de oameni cu personalitate, adica de un tupeu (mizerabil) uluitor. D-l Goe si Ionel au devenit adulti...
RăspundețiȘtergere@ Blue Freedom: Paler??? Dumnezeu sa-l odhihneasca, iar pe Plesu sa-l tina!
Scuze! Făceam vreo 3 lucruri într-o alternanţă f rapidă. Ca şi acum, de fapt. Vb la telefon, citesc un grafic şi scriu aici. Atenţia mea, deh, mai dă şi ea ceva rateuri când comută cu viteză aşa mare.
RăspundețiȘtergereMă ierţi pentru confuzie??!
:)