Comunicare si comuniune

Într-o cafenea, doi amici stau de vorbă despre...moralitatea pustoaicei de la masa învecinată. Oamenii au păreri si dezbat relaxati, putin amuzati. La un moment dat, unul dintre ei scoate o fotografie ca să-i arate amicului un alt "exemplar", pentru a emite păreri si despre moravurile presupuse ale celei din imagine. Dintr-o dată, amicul se opreste din râs si îl apucă de piept. În fotografie e chiar mama lui...

Aceasta, dragi prieteni, îmi pare mie a fi una dintre diferentele care există între păreri si convingeri. Părerile sunt relaxate, putin implicate, superficiale de multe ori, iar convingerile, numite adeseori "idei fortă", presupun implicarea profundă a persoanei. De aceea, de multe ori, atunci când între un "părerist" si un credincios se înfiripă un dialog despre viată, apare un dezechilibru. Pe de o parte, "păreristul" poate fi catalogat ca fiind ignorant si indolent, în timp ce el se consideră deschis, democrat, iar, pe de altă parte, interlocutorul său poate fi etichetat habotnic, nedemocratic, desi el se simte atasat si îndreptătit să-si sustină convingerea. Comunicarea se tranformă într-o luptă inutilă.

Asta se întâmplă când nu respectăm ceea ce e sfânt pentru celălalt si când uităm să avem iubire si întelegere pentru semenul nostru. Învătăm, însă, din tot ce ni se întâmplă. :)