duminică, 17 aprilie 2011

Despre minciuna auto-administrată

La rădăcina fiecărei fapte rele stă o minciună. Suntem tentaţi să-i spunem “minciunică”, dar ea e ditamai cauza căderilor noastre.

Să ne imaginăm că trebuie să cumpărăm ceva şi că e coadă mare la ghişeul de unde vrem să cumpărăm. Nu avem chef să aşteptăm, aşa că intenţionăm să “ne băgăm în faţă”. E o faptă urâtă şi nu am putea să o facem, dacă nu ne-am administra singuri o minciună, ca un vaccin împotriva remuşcărilor. De exemplu, dacă ne-am spune că toţi bătrâneii aceia care stau la coadă sunt pensionari şi că au timp destul, parcă am fi mai pregătiţi pentru gestul nesimţit. Sau, dacă am vedea o femeie însărcinată la rând, am putea să ne gândim că este în concediu prenatal, prin urmare, are timp berechet. Orice minciună e bună pentru a ne rezolva” problema, nu?

Ei bine, cu cât faptele sunt mai urâte sau mai ruşinoase, cu atât minciunile sunt mai sofisticate. Dacă aţi avea nenorocul să staţi de vorbă cu un pedofil, aţi vedea că el are, împreună cu cei asemeni lui, o întreagă filosofie care să justifice acea infracţiune strigătoare la cer.

Am trecut de la o extremă la alta, tocmai pentru a sublinia faptul că minciuna însoţeşte gesturile şi acţiunile imorale sau ilegale pe toate palierele.

De obicei, minciunile noastre se însoţesc cu minciunile altora. Se vorbeşte foarte des despre un anumit anturaj care l-ar fi stricat pe un tânăr. Ce s-a întâmplat, de fapt? Oare nu cumva minciunelele lui s-au întâlnit cu minciunile celor din anturaj şi s-au potenţat reciproc? Eu spun că da. Când cineva îi spune unui om minciuni, mizează şi pe capacitatea lui de a se păcăli singur. Anturajul rău nu ar putea face nimic, dacă noi nu am fi tentaţi să ne minţim, pentru a ne justifica tendinţele de care ne ruşinăm.

Iată, aşa ne duc minciunile noastre încet, încet sau chiar mai rapid, spre un tot mai afund mâl. Minciuna auto-administrată e cea mai nocivă dintre minciuni. De ce nu ne-am dezbăra de ea?

Articol pregătit pentru a fi publicat în Cydinum . 

2 comentarii:

  1. Oooo, eu am parte de mincinoși (în realitate .....) zilnic.....unul se grăbește la aeroport că-i pleacă avionul în 45 de minute, deși până acolo face 2 ore, altul trebuie să ia copilul de la grădiniță, altă duduie vrea să alăpteze....și tot așa...de cum se deschise ușa, toți au probleme, sunt pe fugă.....Totul ar merge mult mai repede și bine, dacă ar aștepta cuminte.....așa, se pierd în certuri....

    RăspundețiȘtergere
  2. Da .. e foarte adevarat ceea ce ai scris mai sus, am invatat si eu ce inseamna sa fii mintit .. si cat de tare doare , cand tu cunosti adevarul. Nu poti decat sa lasi asa cum e.fara a dispune de argumentari palpabile.. e bine sa taci si sa-ti vezi de ale tale.
    Sper sa fiu cat se pot de sincer cu mine insumi si cu cei din jur..
    O zi buna !!!

    RăspundețiȘtergere