O carte cu dor

În seara aceasta am frunzărit o carte pe care o am încă din adolescentă. Îmi amintesc foarte multe despre ea. Am văzut-o pentru prima dată pe unul dintre rafturile cu cărti ale bunicului meu... Absolvent a doar patru clase, crescut în vremuri cu adevărat grele, în tinerete trecut printr-un război, bunicul a devenit, în timp, un mic autodidact, cu mult respect pentru cărti, ziare... Îmi aduc si acum aminte cum bunica mea avea mereu grijă ca ziarele să fie asezate la locul lor, în suport, într-o ordine anume, ca fiecare carte să fie pusă la loc cu grijă, după ce a fost citită...

Ei bine, am luat această carte din raftul bunicului si am început să o citesc... Astăzi nu sunt de acord cu ceea ce citeam atunci, cred chiar că erau destule elucubratii intelectuale asternute trufas, dar imboldul spre cunoastere era atât de puternic, încât pot spune că a fost una dintre cărtile care mi-au crescut potentialul motivational spre căutare intelectuală si spirituală.

Simtind că eram fascinat de carte, mi-a dăruit-o. Azi, după vreo 25 de ani, ideile răsfirate pe paginile de culoare galbenă spre brună îmi par infantile, dar o mână magică îmi desenează în fata ochilor mintii chipul bunicului meu, care mi-a dăruit cu drag această carte.

Mă gândeam...că fiecare carte are viata ei, trăită alături de personajele sau ideile care l-au inspirat pe autor, alături de însusi cel care si-a strunit trăirile si gândurile, rostogolindu-le, asa cum a stiut el mai bine, dintr-o parte în alta a paginii, până la ultima filă... Viata cărtii capătă culori nebănuite după ce ajunge, trecând prin rafturi, în mâini care o răsfoiesc cu grijă. Uneori...ne amintim chiar si mimica vânzătoarei care ne-a tinut, în mod complice, o carte, locul unde am citit anumite pasaje din ea, asociem emotii cu persoane, perioade din viată, frânturi din spatiu... Citind, ne activăm amintiri si locurile copilăriei sunt populate iar...cu eroi noi si cu idei din ce în ce mai trecute prin filtru.

O carte care îti place e o experientă de viată, e întâlnirea cu tine si cu ceilalti, e un festival al ideilor si o poveste în constructie.

Păstrez cu drag cartea si mă rog pentru sufletul bunicului meu, căci au trecut ani buni de când el a plecat la Domnul. Astăzi mi-a fost dor de el, dor să mă asez si să discutăm despre câte-n lună si în stele si, mai ales, despre câte pe pământ. Un dor linistit.

Lăsati! Haideti, mai bine, la o cafea! Ori la un ceai... :)