duminică, 14 noiembrie 2010

Să ne asezăm!

Vedeti cum trec clipele, minutele, orele, zilele si anii de lângă noi? Parcă a apăsat cineva acceleratia până la capăt. Si noi ne grăbim să plătim facturi, să dăm examene, să mai adunăm niste diplome, să mai iubim pe cineva... Ne grăbim... Nu vrem să pierdem nimic, nu vrem ca timpul să treacă în zadar, asa că alergăm, participăm la agitatia generală si la vacarmul de zi cu zi.

Dacă, însă, cineva ne-ar ruga să ne oprim pentru câteva minute si ne-ar întreba unde ne grăbim si de ce, nu stiu ce sanse ar avea primească un răspuns si, mai ales, habar n-am dacă cineva detine răspunsul corect.

Cafeneaua virtuală vine dintr-o nostalgie si s-a născut din împletirea a două visuri personale. Nostalgia, această stare itită din trecutul nostru...trăit în realitate sau în imaginatia stârnită de lectură... Nostalgia vremurilor în care parcă viata era mai statică, în care aveam timp să vorbim, să ne asezăm, să savurăm cuvinte si gânduri, printre aburi de cafea...

Iar visurile... Da... Încă mai visez o librărie micută, cu câteva mese...la care oamenii se pot aseza să citească o carte, să bea o cafea, să mănânce o prăjiturică, să schimbe idei în soaptă... Într-un colt, mă visez scriind câte în lună, în stele si, mai ales, câte sunt pe strada mea...si intrând în vorbă cu cei care intră în micuta mea librărie cu aburi de cafea. Asemeni unei brutării care vinde pâinea la tejghea, oamenii fiind atrasi atât de gustul pâinii, cât si de mirosul cresterii si coacerii ei, în librăria cu aspect de cafenea se va simti mireasma cărtilor, a cafelei si a calitătii întâlnirii interumane.

De aici a apărut cafeneaua virtuală... E virtuală pentru că e pe net si, cu precădere, pentru că încă se coace, înainte de a deveni reală.

Cafea, cărti si comunicare de calitate... Doar cu voi... Vă invit cu drag. Veniti! Să ne asezăm! Aici suntem noi. :)

17 comentarii:

  1. Frumoasă iniţiativă!
    Cum o să funcţioneze această cafenea?

    Frumos şi visul tău şi presupun că e perfect realizabil.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Bun gasit!
    As dori o cafea la nisip, dulce-acrisoara, cu aroma de negresa!
    :)
    Intre timp il rasfoiesc din nou pe Schopenhauer... pentru a fi pregatit in dialogul ce va urma.
    Sa fie intr-un ceas bun. Am adus in dar.. lumanarici colorate si parfumate.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Blue Freedom

    Va functiona ca orice cafenea virtuală. :)) Vă voi astepta aici cu cafeaua aburindă si vom savura împreună cuvinte si licoarea neagră. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Tzuguiat

    Mai tii minte când ziceai că vrei să rămâi conectat la reteaua mea neuronală? :)))) Aromă de negresă, Schopenhauer si lumânărici colorate... De unde le scosesi?

    RăspundețiȘtergere
  5. ce frumos ar fi sa-ti vezi visul cu ochii :)
    iubesc cafeaua si mai ales mirosul cafelei proaspat rasnite....imi aminteste de copilarie....bunica mea avea o rasnita veche tubulara nu stiu din ce material era....cafeaua macinata asa....este cu adevarat cafea....
    cafea si carti...si stat la povesti....chiar si virtuale...eee....simt eu ca va fi o iarna frumoasa mirosind a cafea calda...si apoi o primavara si ....

    RăspundețiȘtergere
  6. :)
    wow!
    un dus rece, va rog!
    :)))
    Tu esti zorro?!

    Aroma de negresa este de la ultima prajitura mancata (buuna de tot); Schopenhauer este de la ultima carte citita (ma-nvatat sa am mereu dreptate :)); lumanaricile colorate sunt de la bamboo, prevestesc atmosfera minunata a sarbatorilor de iarna.
    De ce aici?
    Pentru ca-mi imaginez o cafenea intima, calda, cu lumina obscura...si oameni frumosi!

    Tu esti zorro?!

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Loredana

    Doar îti stiu gusturile, nu? :)

    RăspundețiȘtergere
  8. @ Pandhora

    Bag sama că tu astepti toamna următoare... Eee, vita cea de vine si sucul ei dulce-acrisor. :))

    RăspundețiȘtergere
  9. @ Tzuguiat

    Înainte simteai arome de negrese si erau doar prăjituri, acum vezi mascati si sunt doar eu. :))

    RăspundețiȘtergere
  10. :)
    Ma bucur enorm ca te regasesc!
    Esti fantastic!

    RăspundețiȘtergere
  11. da...sigur ca da...am eu o slabiciune pentru vita de vie....recunosc :)
    o sa astept sa rodeasca....

    RăspundețiȘtergere
  12. Ce fericit e Tzuguiatul! ;))
    Zorro e acolo, pe meleagurile lui! Crezi ca isi va scoate vreodata masca? :)
    Ah, ce-mi place aici, la tine, Claudiu!

    RăspundețiȘtergere
  13. ...@andreiradu...nu esti singurul care l-ai recunoscut:-)

    RăspundețiȘtergere
  14. am vazut aseara un film, "cutia cu secrete", mesajul a fost ca literele si sunetele detin secretul Universului, in ele poti gasi orice, chiar sa vezi si dincolo de tine, de noi-oamenii. Ce ne costa sa ne jucam cu ele, le mutam inainte,inapoi,si intr-un final ne ghideaza spre adevar...ii faina cafeneaua ta, eu am sa vin cu un iz de...scortisoara, daca mi se permite:-)

    RăspundețiȘtergere
  15. Vino, vino! Nu e nevoie să ceri voie. Te astept cu drag. :)

    RăspundețiȘtergere