sâmbătă, 29 septembrie 2012

Omul liliac


Am în curte un liliac... Anul trecut a înflorit frumos, dar...încremenit în dilema lui Ienăchită Văcărescu, nu i-am cules florile... Preferam să le văd, să le simt mirosul, dar să le las acolo... Anul acesta, liliacul meu nu a mai înflorit... Cineva mi-a spus că e din cauză că nu i-am tăiat un pic din crengute si nu i-am cules florile...  

În viată...sunt oameni care au această nevoie teribilă de a ajuta, de a fi alături, de a simti că e nevoie de ei... Se întâmplă asta pentru că...s-au format în jurul acestei nevoi încă din copilărie... De obicei...se fac asistenti sociali, psihologi, medici, voluntari în diverse domenii sociale... Dacă în viata profesională învată să stimuleze independenta clientilor, în viata personală nu reusesc asta mereu si...dacă roadele nu le sunt culese...cu greu îsi regăsesc vitalitatea... Uneori utili, alteori extrem de dificili acesti oameni...

Ce plante suntem uneori, noi, oamenii! :))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu