Nimic nu se compară cu o cafea în miez de noapte... Nu are nevoie să îl tină treaz, căci deja stie că nu îi este somn, nici de căldura ei nu duce lipsă si nici dulceata nu îl îmbie... Aroma ei de dimineată grăbită nici atât... Si totusi...o savurează ca pe ultima picătură de apă vie... Doar cuta de pe frunte îi stie secretul... Ite tainice o adâncesc în împletirea dârei de abur cu amăruiul irezistibil... E ultimul musteriu si simte în ceafă privirea sfredelitoare a barmanului... Un zâmbet sarcastic i se iveste pe buze... "Încă o cafea, băiete! Sau...stii ce? Mai bine încălzeste-o pe aceasta!" Eh, era doar o glumă. Ciubucul...asijderea. Ce credeati?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu